Multi romani vor cu ardoare sa sada in strainatate, sa poate sa spuna si ei, locuiesc in cutare tara si cutare oras. Ai auzit de el, nu?
Povestile pline de "succes" isi cam pierd din audienta, pentru ca presa de peste granita nu e prea vesela cu privire la viitor.
Subliniez cu 3 linii fosforescente faptul ca acum sunt in strainatate romani exemplari. Insa sa generalizam povestea, e bai.
Romanii care ies in afara sunt atrasi de "culorile" mai aprinse a tot ce misca si nu se aude romaneste. E drept ca la noi cenusiul a fost culoarea preferata dinainte de 1989 si s-a extins moda. Dar crampeie de culoare, uneori bine reliefate mijesc si pe plaiurile romanesti!
Sunt cetateni romani uimiti pe drept de seviciile de dincolo. "Domle, cum te servesc astia! Cum te trateaza! Simti ca esti om!"
La noi saracia a micsorat, in anumite zone, bunul simt si educatia. Dar lucrurile se trateaza. Am militat si accentuez pentru educatie si credinta!
Cand se aude ca salariile peste granita sunt de 1400 eu sau si mai bine, o localitate intreaga ar fi in stare sa plece din tara. Nu spun ca in Romania am adoptat culoarea roz, de la o viata astfel insa cand cineva se gandeste la un salariu de 1400 eu, mai are sa afle cat e o chirie, cat e masa, cat e transportul, alte taxe.
Plata "somajului" e cheia reusitei pentru unii. Este alegerea lor, o optiune dar viata are frumusete in activitate, in a realiza ceva, nu doar TV sau net.
Oamenii in afara par mai lejeri, mai linistiti, mai bucurosi. Asta daca stai un weekend. Ia sa sezi 1 saptamana pe undeva si sa te uiti: prin magazine, pe strazi, la ghisee, ca au si ei, la primarii, la centrele sociale. Nefericirea este boala Terrei improvizate. Ca unii stiu sa o ascunda sau altii sa nu o vada sunt iar proprii optiuni.
Biserica in general, mai putin SUA, Australia, are perioada sa de tranzitie in strainatate. La Dublin si Roma credinciosii evanghelici mi-au povestit ca practic prezenta romanilor dusi la biserica a scos din cartea de istorie ceea ce inseamna evanghelic. Bravo de mii de ori!
E drept ca sistemul social nu se compara cu cel romanesc. Aproape oriunde mergi in afara, poate nu chiar si Bulgaria, omul are drepturi. Si la noi ar fi dar cine ti le respecta? Daca s-ar schimba si pe aci situatia, am privi altfel lucrurile.
In orice tara civilizata o sa vedem la colt de strada ilustrate, calendare si tricouri cu frumusetile locale. Nimeni nu o sa scoata in evidenta partea nevazuta a tinutului: saracii, cersetorii, oamenii fara case, hotii, casele parasite, casele avariate. Ca la noi sunt mai multe, asta e. Avem treaba.
Vederea generala e acum peste tot cu pronutat gri. Viata e gri. Asta e ce se vede. Crestinul insa are o destinatie si o misiune. Culorile sunt la Crucea de la Calvar si in Lumina Invierii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu