Predicatorul - astazi si ieri - de cand a aflat Cuvantul apare la Chemarea Tainica a Glasului Bunului Dumnezeu, in fosnet de vrabii si zbucium de fier.
Predicatorul citeste mereu, citeste in soapta Cuvantul, si sta si intoarce pagina Sfanta sa gaseasca in ea ce vrea a rosti Domnul...
Predicatorul crestin, se intelege, stie din toate cate un pic, ii place istoria si mersul planetei, stiinta Nemuririi din Crucea lui Hrist...
El ruga aprinsa o are mereu si-nalta mijlociri pentru Terra, stie ca Sus este Noul Eden iar aici adunati cu crestinii, se roaga pentru fericita Cununa din Cer.
Predicatorul sade-n multime, caci din multime a pornit si stie ca odata pe banca la slujba se vedea pe Domnul propovaduind.
El este omul care duios asculta, si cel ce zice de bine ori ba, e grijuliu cu lucruri ce trebuie schimbate si-n ascultare Tatalui doreste a-I placea...
Predicatorul, inainte de toate, isi vorbeste siesi si apoi glasul si-l inainta spre norod, si tace si tace si-n ruga e gata sa afle al Cerului Dor.
Si pentru ca Pamantul e primul sau loc de desfasurare, predicatorul trece linstit prin furtunile vietii, pentru ca au mai fost, vor mai veni iar Hristos Domnul le-a biruit.
In cele din urma predicatorul Il vede, in cadru solemn si aur masiv, pe Printul prin care tot ce-i Bun facut-a Domnul Dumnezeu pe vesnicie, deplin.
Catalin Dupu
Arta de a vorbi in public
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu