Cand nu mai poti...

Sunt clipe in care nu mai putem vedea inainte, in care spunem ca totul este pierdut.
Dar suntem noi Viitorul? Sau doar clipa, atat, clipa, uitand apropae de trecut.
Cand nu mai putem spera, exista certitudinea fericirii si a implinirii,
a beatitudinii, a bucuriei, a zambetului larg, fascinant.
E dupa durere. E dupa. Da, exista un dupa.
Si daca multe porti s-au inchis, si daca usile sunt zavorate, si daca la ferestre nu se vede nici macar o flacara, exista, sigur, exista El.
Si Lui i s-au inchis usi, ca mai apoi sa le deschida pe toate. Pentru Totdeauna.
Si ale noastre.
Azi.
Daca Dumnezeu ni se pare departe, ne inselam. Asa cum ne-au inselat altii si poate, noi, poate...
El este mai aproape decat am vrea noi uneori. Este aici, acum. Iubire.
Daca nu mai credem, sa ne uitam peste parte a creatiei, din care sa nu uitam ca facem parte.
Da, Il ai, ai parte.
Imaginile ne castiga si ne transforma, ne readuc tonusul ce va molipsi in viitor de altii. In concluzie, se poate! Poti!

- din volumul "Terra improvizata" de Catalin Dupu