Fiecare dintre noi dorim să fim fericiți și
să ne bucurăm de VIAȚĂ. Viața capătă culoare prin semnificație, semnificația
vieții o căpătăm prin înțelegere, înțelegerea aduce împlinire, împlinirea
descătușează în noi sentimentul fericirii. Această ecuație a unei vieți
fericite este anulată în absența unei relații personale cu Dumnezeul
Creștinismului. Prin urmare, cititorii sunt invitați la
un alt tip de percepere al realității înconjurătoare decât aceea creionată de
mass-media.
Cătălin Dupu, conferențiar
și autor,ne aduce în atenție tocmai acest subiect prin intermediul volumului Culorile fericirii (Editura Cetate Deva, 2014). Dintre cărțile
publicate de autor amintesc: Dragoste Crucificată,
Cine știe ce aduc zorile?, Istoria se scrie acum, Farul de la capătul inimii.
Prin
intermediul ultimei sale cărți, autorul
realizează o asociere interesantă între culoare și fericire, o fericire care
vine de la Dumnezeu și se vede în viața personajelor care dau viață acestei
cărți.Din punct de vedere al structurii lucrarea este formată din zece
povestiri și nuvele, dintre care două au un si caracter istoric: Culorile fericirii, Biserica sub steagul roșu. Temei centrale a cărții, Fericirea, îi este alocat și un studiu
pe care îl regăsim în carte sub titlul Fericirea
nu se poate cumpăra. Alături de cele două nuvele istorice și de studiul
despre fericire în această carte se regăsesc și următoarele nuvele și povestiri:
O viață de 30 de arginți, Din nou la TVR2?, Portret în fereastra
înghețată, Aceștia sunt adevărații
credincioși, Creștinismul ar putea
trăi acum un timp glorios. Însă …, Doar
în acel loc, Cum am găsit secretul
fericirii, precum și Repere din
activitatea autorului, titlu sub care sunt prezentate succint activități
ale lui Cătălin Dupu.
Cel de-al doilea război
mondial este cadrul care conturează din punct de vedere istoric nuvela Culorile fericirii. Spațiul geografic
este cel al României și Germaniei două țări prinse în mreaja războiului.
Povestea se construiește în jurul a două personaje, Erick Steiner, ofițer
german care ajunge în România unde o întâlnește pe Teodora Becher, iar amândoi
trebuie să găsească variante pentru a supraviețui războiului. În cadrul unei
discuții purtate cu autorul acesta a menționat că nuvela este una „cu final
deschis” lăsând cititorului opțiunea să construiască mai departe acțiunea.
Prin intermediul acestei
nuvele autorul evidențiază în acest fel faptul că, deși pare incredibil, este
„bine a înțelege că inima omului nu ține
cont de legile războiului, ci de cu totul altele – ale iubirii și ale
umanității …” (p.3)
Mesajul acestei cărți, și
în particular al acestei prime nuvele este unul profund care nu poate fi
înțeles fără ca cititorul să se aplece cu atenție asupra faptelor. Avem o
construcție în care atenția nu cade pe cadrul politic sau geografic ci pe personaje.
Evoluția personajului principal masculin, ofițerul Erick Steiner, m-a dus cu
gândul la Dostoievski și la romanul Crimă
și pedeapsă pe care îl sintetizez prin cuvintele „transformarea omului prin
credință”. Paralela cu nuvelaCulorile
fericirii se datorează faptului că și aici avem o transformare prin
credință, una lăuntrică datorită recunoașterii lui Hristos ca Mântuitor
personal de către ofițerul german Steiner.Asocierea cu scriitorul rus s-a făcut
și pe baza importanței pe care o are ofițerul Steiner în tabloul nuvelei. Spre
deosebire de romanul Crimă și pedeapsă
în nuvela Culorile fericirii,
transformarea pe care Dumnezeu o realizează în viața personajului principal
este doar schițată, cititorul trebuind să coreleze mai multe informații pentru
a putea percepe importanța schimbării. La Dostoievski în schimb transformarea
este evidențiată mult mai clar și prin antiteza dintre viața trecută și cea
după întâlnirea personală cu Hristos a lui Raskolnikov, personajul masculin
principal din romanul Crimă și pedeapsă.
Consider că autorul ar fi putut să evidențieze în ce mod acceptarea lui Hristos
i-a schimbat lui Steiner concepția despre lume și viață. Cuvintele parabolice
ale lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu – „Eu am venit ca oile să aibă
viață, și s-o aibă din belșug” – tranșează umanitatea în 2 realități polare:
oile care primesc conducerea absolută a Bunului Păstor, ele experimentează atât
viața, cât și abundența ei și, respingătorii Marelui Păstor, ei nu
experimentează nici viața, nici abundența ei.
Culorile fericirii dovedește indubitabil
purtarea de grijă a Lui Dumnezeu și faptul că El este deasupra istoriei și nu o
persoană influențată de istorie sau pe care aceasta să-L ia prin surprindere.
De asemenea, remarc cadrul istoric pe care este construită nuvela, cel al celui
de-al doilea război mondial, diferența dintre modul de raportare la populația
României între armata germană și cea sovietică. Evident că nu facem din acest
aspect unul general deoarece și armata germană s-a raportat într-un mod cu
totul injust la populația evreiască.
Ceea ce autorul a dorit să
evidențieze prin intermediul acestei nuvele și cred că a reușit, deși personal
aș fi vrut un final mai clar, este faptul că fericirea pe care o primim de la
Dumnezeu ne poate colora viața, chiar
și în împrejurări dificile. Motivul este acela că această fericire nu depinde
de împrejurări, pentru că ea este una în primul rând interioară și nu una
exterioară și efemeră.
O viață de treizeci de arginți este o nuvelă
despre Iuda Iscarioteanul. Este un alt mod de a aborda relația dintre credință
și bani, un alt mod de a-l prezenta pe Iuda și modul în care acesta s-a relaționat
la Hristos. Se remarcă monologul interior al personajelor, inclusiv cel al lui
Iuda, care induc o tensiune narațiunii, dar este și un mod literar de a
prezenta caracterul și acțiunile personajelor.
În Biserica sub steagul roșu autorul realizează încă din titlu o
asociere incitantă între Biserică și comunism simbolizat aici prin intermediul
steagului roșu. Termenul steagul roșu care apare în titlu m-a dus cu gândul la
cartea lui David Preistland intitulată Steagul
roșu prin intermediul căreia acesta realizează o introducere în comunism. Biserica
sub comunism este tema centrală a acestei nuvele în care autorul transpune în
scris într-un mod palpitant situația critică a unei biserici evanghelice din
România anilor ˈ80 ai secolului XX amenințată cu demolarea. În loc ca oamenii
să aștepte la intrarea clădirii pentru a participa la serviciul religios
așteptau buldozerele situație în care păstorul se află în fața unei decizii
cruciale. Ce să aleagă? În ce direcție să meargă? La cine să apeleze?
Frământarea din inima pastorului, tensiunea din cadrul nuvelei crește până la
un punct critic. Soluțiile sunt în mare două: a rezista sau a renunța. Apare în
această nuvelă propunerea de a face un memoriu către autorități, de a protesta,
de a cere un teren la schimb, dar și o altă soluție. Cea din urmă, pe care o
veți descoperi pe paginile acestei cărți, prinde contur și după mai multe
discuții este cea aleasă. Zbaterile și problemele prin care a trecut această Biserică sub steagul roșu au fost și
cele ale altor biserici evanghelice din România comunistă. Istoria acestei
biserici a fost scrisă ca o mărturie a acelor vremuri în care Biserica ca instituție se afla sub asediul
ateismului. Textuladuce în atenția cititorului și antagonismul dintre cele două
sisteme simbolizate prin termenii biserică și steagul roșu, creștinism și
ateism.
Nuvela este o mărturie a
acelor vremuri ca noi să cunoaștem adevărul, problemele și provocările
bisericii sub comunism.
Elementul istoric este
unul dintre aspectele principale pe care le-am avut în vedere în prezentarea
acestei cărți. Faptul că în cadrul nuvelelor care se regăsesc în această carte
sunt evidențiate anumite particularități istorice nu ar fi fost important în
reconstituirea adevărului istoric dacă ele nu s-ar fi bazat pe întâmplări reale
și autorul nu ar fi dorit să păstreze acest adevăr și să reliefeze realitatea
istorică.Reconstituirea realității istorice și dramatismul vremurilor mai
aproape sau mai departe de noi se realizează și prin construcția epică a
povestirilor context în care se remarcă și forța interioară pe care o emană
personajele, căutarea acestora după fericire.
Reconstrucția unei lumi pe
care unii dintre noi am cunoscut-o, cea a perioadei comuniste pe care autorul o
readuce la viață prin intermediul nuvelelor și povestirilor este un obiectiv pe
care autorul reușește cu succes să-l atingă prin intermediul acestei cărți.
Fericirea nu depinde de
împrejurările istorice, de cine se află la conducerea unui partid sau altul, a
unei partide sau a alteia, ci de Dumnezeu și de dorința noastră de a ne lăsa
modelați de El.
Alte experiențe ale vieții,
prezentate sub diversele ei nuanțe coloristice, aștept ca autorul să le dezvolte
într-un roman.
de Marius Silvesan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu