Care sunt acei credinciosi adevarati, martirii zilelor noastre, de care mai nimeni nu vrea sa tina cont? Doar Dumnezeu! Ceilalti “frati” sunt foarte ocupati cu “slujirea” – barfa, in mod special. Dar crestinismul n-are nimic de-a face cu mizerabila ocupatie.
Un prieten mi-a relatat saptamana aceasta despre martirii zilelor noastre, in special din tarile musulmane, oameni care se intorc la Dumnezeu fiind constienti ca pot muri pentru credinta lor. Aici e cheia Adevarului. Nu ca poti pleca mai usor intr-o tara straina, sa primesti si tu 15 euro, sau sa te lase si pe tine unii sa zici 4 versete, singurele pe care le stii. Crestinismul spoit nu va aduce nimic bun – doar dezbinarea bisericilor. Lucru care se intampla cu o rapiditate diavoleasca. Da, sunt si crestini adevarati care azi il primesc pe Isus Hristos in inima lor ca Mantuitor si Domn iar maine sunt ucisi pentru ca au crezut. Asta da credinta!
In 130 de ţări acum să te numeşti creştin înseamnă să nu te bucuri de aceleaşi drepturi ca oricare alt cetatean. Intre anii 2008-2009, în 101 ţări membrii diverselor religii confruntate cu restricţii şi persecuţii au fost omorâţi, bătuţi, reţinuţi de forţele de poliţie, închişi si alungaţi de pe proprietăţile lor.
In Nigeria, 24 de oameni au fost ucişi şi multe alte zeci au fost rănite într-o serie de atacuri împotriva comunităţilor creştine. Mulţi alţi creştini sunt dispăruţi, şi se crede că au fost îngropaţi în gropi comune pentru a nu inflama comunitatea internaţională.
In Sri Lanka se pot număra sute de biserici vandalizate şi închise. În India, naţionaliştii hinduşi au facut sute de atacuri împotriva comunităţii creştine, care se află acolo încă din primul secol al propovăduirii creştine. În China, sute de lăcaşuri creştine au fost închise de autorităţi şi zeci, poate chiar sute de slujitori crestini au fost trimişi în închisori.
În Indonezia, peste 10.000 de creştini au fost omorâţi în ultimii ani. In Egipt, pentru repararea unei biserici, creştinii trebuie să ceară aprobare de la preşedintele ţării.
Si crestinismul nostru?
de CATALIN DUPU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu