Omul
recent între grijile lumii și dorința după Dumnezeu
Recenzie a cărții Istoria se scrie acum de Cătălin Dupu
Trăim într-o perioadă de transformări economice și sociale ce se reflectă în stilul de viață
adoptat de cei care trăiesc în acest cadru. Omul recent trăiește sub presiunea
de a se integra în societate, de a fi pe placul familiei, al prietenilor, al
anturajului, iar toate aceste aspecte au o consecință asupra stilului de viață,
a alegerilor făcute de acesta. Omul zilelor noastre este Omul care vrea totul, își dorește o viață fără griji petrecută în
petreceri, alergări dintr-un loc în altul, o viață în care să încerce totul,
dar din care Divinitatea să fie exclusă. Astfel se poate rezuma nuvela Omul care a vrut totul ce deschide
ultima carte a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, scriitor, actor. Nuvela
este o radiografie a societății contemporane, a omului aflat în permanență în căutare
de nou, de lucruri care să-i umple un gol în inimă, gol ce nu poate fi umplut
decât de Dumnezeu. Goana după plăceri, dorința de a avea este firul roșu al
acestei nuvele, una care captează de altfel și pe care după ce ai citit-o rămâi
mișcat de profunzimea adevărurilor pe care autorul le transmite prin
intermediul cuvintelor. Sunt cuvinte care doresc să miște inimi, să
conștientizeze direcția pe care ne-o alegem în viață. Înțeleptul Solomon afirmă
în cartea Eclesiastul că „totul este deșertăciune și goană după vânt.”
Această afirmație trebuie înțeleasă în contextul în care omul nu își pune în
gând să-L caute pe Dumnezeu, deși acesta se relevă când într-un mod, când în
altul, dovedind faptul că banii nu rezolvă toate problemele. Acesta este
adevărul! Autorul ne îndemână „să nu dorim senzaționalul și să-L căutăm pe
Dumnezeu” pentru că „din prea mult senzațional unii s-ar putea să rămână doar
cu o părere din ceea ce trebuie să fie prezența lui DUMNEZEU.” De aceea fiecare
dintre noi trebuie să ne cunoaștem valoarea și să o apreciem ca venind din
partea lui Dumnezeu, însă nu trebuie să dăm uitării nici calitățile celor din
jurul nostru pentru că „a recunoaște valoarea cuiva este o calitate.” Pornind
de la acest deziderat, Cătălin Dupu a scris și despre realizările unora dintre
celebritățile zilerelor noastre, urmărind nu atât realizările acestora în plan
profesional cât modul în care acestea se raportează la Dumnezeu. Primul care a
răspuns întrebărilor lui Cătălin a fost Horia Brenciu. Acesta menționa că „cel
mai important lucru pe care îl avem de oferit Divinității este simțimântul
nostru. Divinitatea nu se schimbă cu trecerea anilor”, dar noi ne schimbăm.
Andreea Marin continuă ideea lui Horia prin menționarea faptului „că nu poți
străbate drumuri anevoioase în viață fără credința că acolo sus Cineva te
veghează.” După cum spune Andreea, pentru a trece cu bine și prin momentele mai
puțin plăcute ale vieții ai nevoie de credință, iar pentru Horațiu Mălăele
lumina pe cărarea vieții i-a fost oferită de Biblie. Aceasta a fost cartea de
căpătâi și cea mai frumoasă carte pe care a citit-o. În ea el l-a găsit revelat
pe Dumnezeu, ori tocmai lipsa acestuia „din gândurile oamenilor a măcinat
poporul acesta.” Pepe se declară o persoană credincioasă, caracteristică ce
definește și viața unei alte vedete, Fuego. Acesta și-a dorit să studieze
teologia, dorință expresă a bunicii sale reflectată și în faptul că de la
grădiniță a început să meargă la biserică. „În fiecare dimineață [bunica] mă
trezea la 7 și plecam la slujbă” povestește Fuego. „Mai târziu m-am apucat și
am citit Biblia, o carte extraordinară”, continuă șirul amintirilor Fuego.
Virgil Ianțu se declară, la rândul său, un om credincios cu o educație decentă
primită de la tatăl său. Alessandra Stoicescu mărturisea în discuțiile cu
Cătălin Dupu următoarele: „Cred în Dumnezeu. Nu pot să spun că mă duc în fiecare duminică la biserică,
dar mă rog, discut cu Dumnezeul din mine, există o relație.”
Dem Rădulescu, un bun național demonstrează faptul că maestrul Demadoptat de cei care trăiesc în acest cadru. Omul recent trăiește sub presiunea
de a se integra în societate, de a fi pe placul familiei, al prietenilor, al
anturajului, iar toate aceste aspecte au o consecință asupra stilului de viață,
a alegerilor făcute de acesta. Omul zilelor noastre este Omul care vrea totul, își dorește o viață fără griji petrecută în
petreceri, alergări dintr-un loc în altul, o viață în care să încerce totul,
dar din care Divinitatea să fie exclusă. Astfel se poate rezuma nuvela Omul care a vrut totul ce deschide
ultima carte a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, scriitor, actor. Nuvela
este o radiografie a societății contemporane, a omului aflat în permanență în căutare
de nou, de lucruri care să-i umple un gol în inimă, gol ce nu poate fi umplut
decât de Dumnezeu. Goana după plăceri, dorința de a avea este firul roșu al
acestei nuvele, una care captează de altfel și pe care după ce ai citit-o rămâi
mișcat de profunzimea adevărurilor pe care autorul le transmite prin
intermediul cuvintelor. Sunt cuvinte care doresc să miște inimi, să
conștientizeze direcția pe care ne-o alegem în viață. Înțeleptul Solomon afirmă
în cartea Eclesiastul că „totul este deșertăciune și goană după vânt.”
Această afirmație trebuie înțeleasă în contextul în care omul nu își pune în
gând să-L caute pe Dumnezeu, deși acesta se relevă când într-un mod, când în
altul, dovedind faptul că banii nu rezolvă toate problemele. Acesta este
adevărul! Autorul ne îndemână „să nu dorim senzaționalul și să-L căutăm pe
Dumnezeu” pentru că „din prea mult senzațional unii s-ar putea să rămână doar
cu o părere din ceea ce trebuie să fie prezența lui DUMNEZEU.” De aceea fiecare
dintre noi trebuie să ne cunoaștem valoarea și să o apreciem ca venind din
partea lui Dumnezeu, însă nu trebuie să dăm uitării nici calitățile celor din
jurul nostru pentru că „a recunoaște valoarea cuiva este o calitate.” Pornind
de la acest deziderat, Cătălin Dupu a scris și despre realizările unora dintre
celebritățile zilerelor noastre, urmărind nu atât realizările acestora în plan
profesional cât modul în care acestea se raportează la Dumnezeu. Primul care a
răspuns întrebărilor lui Cătălin a fost Horia Brenciu. Acesta menționa că „cel
mai important lucru pe care îl avem de oferit Divinității este simțimântul
nostru. Divinitatea nu se schimbă cu trecerea anilor”, dar noi ne schimbăm.
Andreea Marin continuă ideea lui Horia prin menționarea faptului „că nu poți
străbate drumuri anevoioase în viață fără credința că acolo sus Cineva te
veghează.” După cum spune Andreea, pentru a trece cu bine și prin momentele mai
puțin plăcute ale vieții ai nevoie de credință, iar pentru Horațiu Mălăele
lumina pe cărarea vieții i-a fost oferită de Biblie. Aceasta a fost cartea de
căpătâi și cea mai frumoasă carte pe care a citit-o. În ea el l-a găsit revelat
pe Dumnezeu, ori tocmai lipsa acestuia „din gândurile oamenilor a măcinat
poporul acesta.” Pepe se declară o persoană credincioasă, caracteristică ce
definește și viața unei alte vedete, Fuego. Acesta și-a dorit să studieze
teologia, dorință expresă a bunicii sale reflectată și în faptul că de la
grădiniță a început să meargă la biserică. „În fiecare dimineață [bunica] mă
trezea la 7 și plecam la slujbă” povestește Fuego. „Mai târziu m-am apucat și
am citit Biblia, o carte extraordinară”, continuă șirul amintirilor Fuego.
Virgil Ianțu se declară, la rândul său, un om credincios cu o educație decentă
primită de la tatăl său. Alessandra Stoicescu mărturisea în discuțiile cu
Cătălin Dupu următoarele: „Cred în Dumnezeu. Nu pot să spun că mă duc în fiecare duminică la biserică,
dar mă rog, discut cu Dumnezeul din mine, există o relație.”
Rădulescu era nu numai un mare om de teatru, dar și un pedagog excelent, un om
care punea suflet în relațiile cu studenții. A fost o personalitate în
adevăratul sens al cuvântului, nu doar un om celebru, un bun național cum îl
definește Cătălin Dupu care l-a avut pe acesta ca profesor, dar și mentor în
carierea profesională.
Schițele biografice ale unor personalități politice,
literare, artistice precum Jimmy Carter, Abraham Lincoln, Billy Graham, George
Washington, Charles Dickens, Winston Churchill, Martin Luther King Jr., Henry Sienkiewicz,
Jony Eareckson Tada ne arată tot atâtea moduri în care Dumnezeu a lucrat de-a
lungul istoriei, dar și moduri în care oamenii au ales să-L aleagă pe El ca Domn și Mântuitor. După
cum spunea Jony Eareckson Tada, „indiferent cine suntem în prezent, putem
deveni prin perseverență, educație și credință în Cel de Sus oameni care să fie
adevărate «miracole».” Acest lucru l-a înțeles și Cătălin Dupu, care a considerat că
Dumnezeu este mai sus de televiziune și că nu scena aceasta este importantă, ci
cea a împărăției lui Dumnezeu acolo unde El, creatorul tuturor lucrurilor,
deține controlul și Lui i se aduce slava și gloria. Această carte dovedește
faptul că harul lui Dumnezeu ne poate găsi pe fiecare dintre noi, rămâne numai
ca noi să dăm curs invitației Sale.
Dr. Marius Silveșan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu