Puterea si Adevarul

S-au considerat mai mult decat oameni. Pretentiile nu au fost putine si unele s-au pus in aplicare. Parte a imparatilor romani s-a autoproclamat de sorginte divina; ei nu erau doar conducatori supremi ai imperiului ci „Zei” si aveau nevoie de „inchinare”. Ba mai mult, unii au dorit ca Roma sa nu poarte altceva decat numele lor. Asta nu le-a iesit. Ba un pumnal, ba o rascoala, ori votul negativ al senatului. Acela mai si functiona. Da, unii imparati romani au avut putere. Aveau, luau, dadeau, asupreau, ordonau faradelege. Dar pentru cat timp? Si cu ce scop? Si cu ce finalitate? „Puterea” n-a ajuns in Sahara nici astazi. Sade cocotata pe varfuri de munte, de institutii, de acareturi, de lipsa a bunului-simt. „Puterea” isi cauta loc cum poate si de cele mai multe ori nu prin mijloace nobile. Privind la persoanele (nicidecum personaje) care cauta cu disperare „puterea” azi, comparandu-i cu nebunul Nero ori zdruncinatul Caligula, te-ar apuca un sentiment plapand de mila si zambet pictat de DaVinci. Nici biserica n-a scapat de gustul pamantesc al „puterii” iar unii care nu mai intra in adunare spun raspicat „de aia nu venim noi la slujba, ca au fost Cruciadele, Inchizitia si altele la fel de grave!” Corect, s-a gresit rau dar nu-I vina Domnului Dumnezeu, ci a oamenilor fara de El. Puterea unui credincios vine din inseparabilitatea Umplerii cu Duhul Sfant, aprofindarea Sfintelor Scripuri si staruinta reala in rugaciune. Cand ele sunt in viata celui ce propovaduieste, nasc din Minunile Domnului atat in trairea sa personala cu Divinitatea cat si in dezvoltarea spirituala a audientei. Psalmul 40:10 spune: „Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.” Puterea unui mesager al Iubirii si Dreptatii lui Dumnezeu se poate stinge precum focul de tabara de nu este sustinut mereu de dragostea dintai fata de Creatorul a toate. Puterea unui crestin nu vine din ridicarea in societate pe valorile Terrei improvizate: dusmanie, invidie, cuvinte nefondate si copierea simpla copy-paste la ceea ce face cel „incriminat.” Unele ziare londoneze au scris despre Spurgeon ca vorbea cu puterea Ispititorului. Saracii... Ceea ce a realizat acest om si astazi este de domeniul incredibilului. O persoana a publicat in America o brosurica in care scria ca Billy Graham nu cauta decat publicitatea si nu e biblic ceea ce face. Mai bine publica tot atatea mesaje despre Crucea Domnului Isus. Interesant este ca Graham a pastrat o copie si a scris despre ea in termeni pasnici. Acesta da om al lui Dumnezeu. Celalalt... Puterea unui mesager al Celui Invitat si Mantuitor nu se bazeaza pe publicitate ieftina, ci pe Ardoarea cu care in proclama pe Domnul in lumea bisericeasca si a celor fara de Dumnezeu. Iar ardoarea nu inseamna a zbiera. Crestinul citeste mereu, citeste in soapta Cuvantul, si sta si intoarce pagina Sfanta sa gaseasca in ea ce vrea a rosti Domnul... Credinciosul se intelege, stie din toate cate un pic, ii place istoria si mersul planetei, stiinta Nemuririi din Crucea lui Hrist... El ruga aprinsa o are mereu si-nalta mijlociri pentru Terra, stie ca Sus este Noul Eden iar aici adunati cu crestinii, se roaga pentru fericita Cununa din Cer. El este omul care duios asculta, si cel ce zice de bine ori ba, e grijuliu cu lucruri ce trebuie schimbate si-n ascultare Tatalui doreste a-I placea... Crestinul, inainte de toate, isi vorbeste siesi si apoi glasul si-l inainta spre norod, si tace si tace si-n ruga e gata sa afle al Cerului Dor. Si pentru ca Pamantul e primul sau loc de desfasurare, credinciosul trece linstit prin furtunile vietii, pentru ca au mai fost, vor mai veni iar Hristos Domnul le-a biruit. In cele din urma credinciosul Il vede, in cadru solemn si aur masiv, pe Printul prin care tot ce-i Bun facut-a Domnul Dumnezeu pe vesnicie, deplin. „Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” este scris in Psalmul 25:5 In cartea “Sociologia si economia problemelor sociale”, Ilie Badescu, Radu Baltasiu, Ciprian Badescu scriu ca trasatura cea dintai la acest subiect este puteresa sufleteasca, nu bogatia materiala; si dau exemplu pe evreii care au iesit din Egipt. Marinela Preoteasa a scris o epigrama graitoare: Puterea ultimului cuvânt „Vrei tu, întotdeauna să ai ultimul cuvânt? De când trăiesc cu picioarele pe acest pământ Oamenii zic DA, adică promit, însă fac NU, Clar că ştii anticipat ultimul cuvânt, adică NU! Adevarul e ceea ce fiecare dintre noi cautam in toate: in intelegerea de sine, in familie, in Biblie, in biserica si societate. In adevar niciunul dintre noi nu vrem sa fim mintiti. Fara de adevar viata nu exista, pentru ca Dumnezeu este Adevarul. Catalin Dupu