Era ca un făcut – cum venea vacanţa de iarnă afară era zăpadă. De un singur lucru ne părea rău că lipsim de la şcoală doar două săptămâni. Eu vroiam să se transforme în luni. N-a ieşit niciodată. Iarna m-a marcat, fapt pentru care prima mea carte se intitulează „Povestiri din zăpadă”. Pe la prânz, ne-am îmbrăcat, am luat săniuţa şi am plecat repede la Marius, colegul meu de clasă. Aici toţi 3, şi cu frate-meu, ne-am jucat, am mâncat ceva, am povestit până am primit un telefon şi ni s-a spus să ne întoarcem acasă. Era deja întuneric afară iar zăpada era în toi. „Aţi venit?” ne-au întâmpinat părinţii. Da, am spus noi şi ne pregăteam să ne zbenguim prin casă. „Ia duceţi-vă în sufragerie să vedeţi cine a venit?” ne-a spus tata. Am dat buzna amândoi şi uimire mare! Un brad până în tavan, împodobit şi cadouri sub el. Oauu! Nu ne aşteptam. În lipsa noastră au apărut toate! „Ei? Ia vedeţi ce e în cadouri?” N-am aşteptat şi a doua invitaţie. Nu mai ştiu ce era dar ne-au plăcut peste poate!! Şi surpriza cu bradul şi toată atmosfera! Era sâmbătă seara. A doua zi plecam iar pe la biserici. Noi participam numai la programul de copii din biserică de la Piatra Neamţ, la celelalte cântam din bancă. Le ştiam. În duminica aceea am mers de dimineaţă la Dămuc. Adunarea era plină iar la final s-au dat cadouri. Am rămas foarte surprins să văd că în punguţă erau şi două portocale. Pe atunci era sărăcie mare, dulciurile se găseau greu, ca mai toate, însă cei din biserică făcuseră rost. Eram mulţumit dar şi întrebător de unde găsiseră ei portocalele?
La adunarea din Bicaz Ardelean am luat şi de aici pachet şi îmi împărţeam dulciurile pe zile, să văd cât timp o să tot am de ronţăit.
La Piatra programul copiilor durea o oră şi ceva, cu cântări, poezii, versete, era frumos şi nimeni nu mişca în biserică.
Când veneau cadourile eram ca la Stan şi Bran. „Ce e? Ce au pus în ele? Care deschide primul?” Sacul era mare, cât pentru 50-70 de copii.
Mama mi-a spus că cineva pe atunci oriunde era, în vizită, în magazin, de primea ceva de la cineva, mai întâi merge aşi îi dădea maică-sii. Ăsta e Crăciunul.
S-a merita să învât versetele şi poeziile. Cântecele le ştiam de anul trecut. Pâcat că Sărbătoarea Naşterii Domnului revenea abia peste 12 luni. Însă Venirea Sa pe norii cerului poate fi mai încoace...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu