E liniste acasa la Lucian Blaga

E liniste acasa la Lucian Blaga... Poarta mare e inchisa, fantana e la locul ei, albastrul peretilor si geamurile inchise, maronii, parca ne spun, Nu-l deranjati pe Maestru.
E tihna dupa creatie, limpezimea apei dupa furtuna, tacerea dupa viata. Cea din pamant si apa, cu suflare de viata.
Gandul imi fuge imediat, in tacere, la ce a fost si ce a ramas din viata Maestrului.
Si tot gandul fugar imi spune ca la fel si noi, apoi, mai apoi...
De aceea, aici jos pe Pamant, e bine, e necesar, e academic nimerit sa facem totul ca o buna aducere aminte...
Cand nu ne mai oprim a medita, cand nu mai putem ierta sau a o lua de la capat, pe alta constructie, puternica si Divina, inseamna ca in urma noastra doar va bate vantul.
Tacere, iubire, calatorie, dor, poeme, filozofie, viata si moarte.
Trecut si viitor.
E liniste acasa la Lucian Blaga... si as fi vrut sa-l salut.