Filmul document "La frontiera" in regia lui Catalin Dupu

de Doina Bejenaru
Marţi, 16 noiembrie 2010, la Bucureşti sunteţi invitaţi la o premieră istorică. Scurt-metrajul „La Frontieră” adună primii spectatori. Acţiunea prezintă două istorii reale despre transportul ilegal de Biblii. Timpul acţiunii s-a desfăşurat în România anilor 80. Mesajul este dedicat martirilor şi celor care au suferit în anii comunismului pentru credinţa lor şi răspândirea Evangheliei, în pofida interdicţiilor impuse de regimul existent atunci.

Eroii principali în distribuţie sunt un tată, o fată, câţiva credincioşi şi doi securişti. Dar, „la scurt-metraj toţi sunt personaje principale şi pot să vă spun că au făcut o treabă foarte bună. Se va vedeas pe HD, în aproximativ 25 minute”, ne spune regizorul filmului.

Să intrăm puţin în bucătăria filmărilor şi să aflăm impresiile actorilor:

“Mă bucur că mi-am găsit fratele în artă – Cătălin Dupu. Rolul Tovarăşul Matei e o experienţă care mă ajută să îmi cunosc limitele şi am nevoie de aceste demonstraţii, pentru a-mi dezvolta capacităţile de expresie în dramă şi comedie” ne-a declarat actorul, Mihai Abrudan.

Petre Gheorghe este interpretul care a trăit drama transportului ilegal de Biblii în viaţa lui reală. Regizorul vorbeşte despre el cu entuziasm şi îl descrie drept…: “Petre Gheorghe, Marin în film, este un creştin ce a fost implicat cu adevărat în astfel de transporturi în anii 80! Vă daţi seama, întâi implicat şi peste ani joci… Minune!” exclamă Dupu. El personal, vorbind despre noua experienţă ne-a spus:“Dacă a trebuit, am jucat. Cum a ieşit? Regizorul ştie, dar sperăm să fie bine” a spus simplu Petre Gheorghe.

Scurt-Metrajul “La Frontieră” a scos la iveală şi noi talente. Au debutat în actorie, Mihai Dragoman şi Roxana Nanu.
Directorul RadioFiladelfia, Mihai Dragoman ne-a spus: “Pot spune că sunt onorat să joc într-un astfel de film, dat fiind subiectul acestuia. Cred că ne-am putut face o idée legată de ceea ce au simţit cei ce au transportat ilegal Biblii în perioada comunistă. Tocmai de aceea nu a fost uşor de realizat anumite scene, cum ar fi cea în care eu, Paul am fost trădat… de fratele meu. Sper că prin acest film, publicul să intre puţin în atmosfera tensionată a acelor vremuri… şi să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru libertatea de care ne bucurăm” a declarat, Mihai Dragoman.
Colega lui, Roxana Nanu a spus:“Mă simt onorată că am avut ocazia să îmi aduc aportul la realizarea acestui film, cu siguranţă această experienţă a fost una unică şi plină de peripeţii. In ciuda vremii şi a obstacolelor diverse apărute pe parcurs, datorită Domnului şi a echipei extraordinare, filmările – deşi nu au fost uşoare, au mers ca pe roate. S-a lucrat într-un ritm alert şi plin de pasiune. Doresc să mulţumesc întregii echipe pentru răbdarea şi implicarea de care a dat dovadă, cu atât mai mult cu cât povestea este inspirată dintr-un fapt real, iar emoţiile au fost pe măsura” ne-a împărtăşit cu multe emoţii, Roxana Nanu.
Mai multe detalii din procesul conceperii filmului ne povesteşte scenaristul şi regizorul: “Nu se poate uita filmul: prima zi de filmare am început-o cu un accident de maşină, nu din vina noastră. Plouă, dimineaţa, ne-a lovit chiar un poliţist. Dar a ieşit cu bine. Un interpret, şocat, nu mai vroia să filmeze. Acea “zi” de filmări am încheiat-o la 12 şi ceva noaptea şi mă întrebam cum mai rezistă directorul de imagine, Ronella? Minunea este că am găsit o locaţie ce avea exact ceea ce ne interesa pe noi – stupi de albine. Apoi, despre scenariu. In Nice, Franţa, am scris scenariul pentru film. L-am schiţat în ţară, în aeroportul Băneasa am aşezat scenele iar la Nice am definitivat dialogurile. Ciudat, într-o ţară capitalistă să scrii despre comunişti. Dar, asta e. Filmul este unul document iar ideea de a face o producţie cu o astfel de temă a pornit încă din 2004 însă alte subiecte au avut prioritate. Acum trebuia făcut. Cea mai grea secvenţă din film s-a turnat într-o locaţie din Bucureşti. Ancheta s-a filmat într-un subsol autentic, construit parcă anume pentru film. Protagoniştii sau “distribuitorii” de Biblii, au îndurat frigul la propriu, stând câteva ore pe gresia rece. Fără această secvenţă filmul era liniştit şi nu evidenţia din suferinţa cu care au plătit pe nedrept mulţi credincioşi ai bisericilor creştine de orice fel” ne-a spus el.

Filmările au fost realizate în timp record, doar trei zile, la 50 km distanţă de Bucureşti şi o scenă în capitală. Actorii şi interpreţii au participat voluntar la filmări, iar trei dintre ei au debutat în arta filmului. Dincolo de imagine, regizorul ne mai spune că nu uită de nopţile petrecute de compozitorul Cristian Matei în faţa imaginilor, ca să poată compune muzica.

Realizatorii documentarului îşi doresc să câştige din partea celor care vor viziona acest film: “Respecul pentru Biblie, stimă pentru înaintaşi, dragostea practică pentru cei care încă nu cunosc Mesajul lui Dumnezeu. Dacă azi există Biserica, se datorează şi martirilor şi celor ce s-au jertfit. Faptul că deja producţia este ceruta, noua ne spune multe” a accentuat regizorul.